Saturday, 23 April 2011

SCRISOAREA PASTORALA A IPS IOSIF

BOTEZUL - MOARTE ŞI INVIERE CU HRISTOS
SCRISOARE PASTORALA
LA INVIEREA DOMNULUI
2011
CATRE TOT CLERUL ,
CINUL MONAHAL
ŞI POPORUL DREPT SLAVITOR
DIN INTREAGA ARHIEPISCOPIE
"Cati in Hristos v-ati botezat,
in Hristos v-ati si-mbracat »(Gal 3, 27)

Preacucernice Parinte,
Iubiti credinciosi,
HRISTOS A INVIAT !


Invierea Domnului este in inima credintei noastre crestine, fiind considerata si traita de noi toti ca Sarbatoarea sarbatorilor, Bucuria mai presus de orice bucurie. Aceasta este ziua in care primim ca oameni muritori nadejdea LUMINII mai presus de orice lumina, Mangaierea INVIERII care este mai presus de orice mangaiere omeneasca, Vestea cea buna adusa noua de catre ingerii care strajuiau Mormantul gol la venirea femeilor mironosite, veste care a bucurat si cutremurat deopotriva Cerul si pamantul, ingerii si oamenii : ca Domnul Hristos nu mai este in mormant, a inviat, BIRUIND MOARTEA ȘI IADUL. Odata cu El si noi am castigat vesnicia, am devenit mostenitori a ceea ce El dobandeste pentru noi, INVIEREA si VIAȚA !
Dealungul vietii noastre pamantesti Hristos cauta sa ne faca partasi biruintei Lui asupra mortii, sa ne uneasca cu Sine, sa ne smulga de sub puterea celui rau, rascumparandu-ne din pacat si din moarte prin iertarea pe care ne-a adus-o prin lumina Crucii Sale. Domnul cauta sa ne faca casnici ai lui Dumnezeu si impreuna-vietuitori cu El, prin invierea cea din morti. Toate darurile acestea Hristos le-a lasat pentru noi in Botez : «...De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu »(In 3, 5). In Botez Hristos ne impartaseste toata viata Lui, tot ceea ce a trait fiind pe pamant cu noi oamenii. Ne impartaseste insa si ceea ce a dobandit pentru noi mai presus de aceasta viata si de aceasta lume, adica Cerul, bratele Parintelui Ceresc, ele insele fiindu-ne deschise prin Intruparea, Patimile, Moartea, Invierea si Inaltarea Lui la Cer. Trimitand pe Duhul Sfant in lume, prin El, Hristos Cel Inviat ne cauta, dar nu ne poate intalni decat daca si noi iesim in cautarea Lui, daca Il dorim si Il asteptam, daca-L primim in inima noastra si credem ca El Insusi ne are si ne poarta in Sine, in inima Lui plina de infinita iubire pentru fiecare.
Iubiti frati si surori,
Locul si momentul in care Unirea noastra deplina cu Hristos are loc este in Taina Sfantului Botez, in Biserica. Botezul este precedat de lepadarea de cel rau si toate ale lui, de tot ceea ce ne poate impiedeca sa ne unim cu Cel Mort si Inviat. Il binecuvantam apoi pe Parintele Ceresc, Care atat de mult ne-a iubit, «... incat pe Unul Nascut Fiul Sau a dat, ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica » (In 3, 6), si care « ... voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina »(slujba Sf. Botez). Nimeni dintre cei nascuti pe pamant nu este exclus de la cunoasterea Adevarului si de la mantuire.
La Sfantul Botez, dupa ce primim sa ne unim cu Hristos, ajungem in inima bisericii - icoana a Imparatiei Lui gatita noua inca de acum si de aici. Acolo, in apele cristelnitei, Hristos ne va naste din nou, din apa si din Duhul Sfant, ca o noua creatie, o noua facere. La aceasta noua facere a noastra lucreaza Cuvantul lui Dumnezeu, Fiul Cel Unul Nascut impreuna si cu Duhul Sfant, din voia Tatalui, facandu-ne fii adoptivi ai Tatalui si frati ai lui Hristos, nascuti din Duhul, duhovnicesti, caci « ce este nascut din trup, trup este ; si ce este nascut din Duh, duh este.» (In 3, 6) Cand Dumnezeu l-a creat pe Adam, i-a dat suflet si viata. Acum, prin botez, omul « este umplut de Duh viu (cf 1Cor 15, 45) », ne spune Sfantul Ioan Gura de Aur.
La Botez, Fiul impreuna cu Duhul Sfant ne prezinta ca pe o noua faptura Parintelui Ceresc, ca fii ai Lui, prin infiere, inscrisi in Cartea Vietii, primiti la sanul Tatalui. Parintele Insusi atunci, impreuna cu Fiul si cu Duhul Sfant, Se salasluieste in cel botezat, care devine lacas al Sfintei Treimi (cf Ioan 14, 17 si 23).
Prin afundarea in apa Botezului traim si primim in noi Moartea si Invierea lui Hristos, ne facem partasi lor. Apa Botezului este deci in acelasi timp moarte si inviere a noastra cu Hristos. Sfantul Apostol Pavel spune ca « ... ne-am imbracat cu El in moarte, prin Botez, pentru ca, precum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, asa sa umblam si noi intru innoirea vietii, caci daca am fost altoiti pe El prin asemanarea mortii Lui, atunci vom fi partasi si ai invierii Lui » (Rom 6, 4-6). Iata in ce fel « Botezul este pentru noi mormant si inviere...» dupa cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur (in catehezele sale baptismale), « ... se ingroapa omul vechi dimpreuna cu pacatul si invie cel nou, innoit dupa chipul Celui ce l-a zidit. Ne dezbracam si ne imbracam. Dezbracam vechea haina, cea intinata de multimea pacatelor, imbracam pe cea noua, curatita de orice pata. Il imbracam pe Insusi Hristos. « Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat (Gal 3, 27) ».
Noi insine, deci, murim in Botez pacatului, inviind om nou cu Hristos. Astfel Dumnezeu lucreaza in noi innoirea firii celei muritoare, care devine, prin Invierea lui Hristos impartasita noua in botez, vesnica.
Iubiti credinciosi,
Anul acesta Biserica ne indeamna sa ne gandim mai mult la propriul nostru Botez si la roadele lui in viata noastra de fiecare zi. Prima roada este eliberarea de sub jugul fricii de moarte, biruita acum de Hristos prin Moartea si Invierea Lui. Atunci cand in familie se naste un copil, este mare bucurie, dar si tristete in acelasi timp. Bucurie - pentru ca parintii isi vad roada iubirii lor, ca se fac partasi darului lui Dumnezeu de a fi impreuna-creatori cu El, Cel ce a pus si puterea de a da viata din viata lor, copiilor. Tristete - pentru ca cel care se naste, se naste spre a muri. « Om nenorocit ce sunt ! Cine ma va izbavi de trupul mortii acesteia ? » (Rom 7, 24) am putea striga si noi impreuna cu Sfantul Apostol Pavel ! Dar iata ca izbavirea vine prin Hristos, in aceasta noapte sfanta, cand El Se ridica din mormant si din moarte, ridicand tot neamul omenesc Impreuna cu El, iar noi putem raspunde tot cu Apostolul Pavel, cu bucuria si lumina vietii regasite in Inviere : «Multumim lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru ! ... » (Rom 7, 25), pentru ca « ... Cel ce a inviat pe Hristos Iisus din morti va face vii si trupurile noastre cele muritoare, prin Duhul Sau care locuieste in noi » (Rom 8, 11) si pe care l-am primit la Botez.
Botezul, iubiti frati si surori, nu poate fi inlocuit cu nimic din lumea aceasta. El este nasterea din nou, intru Imparatia si Viata gatite noua de Domnul Hristos Cel Inviat.
Aceasta noapte plina de lumina Invierii sa va intareasca pe toti in credinta, in facerea de bine si dragostea catre aproapele, sa va lumineze zilele vietii in lumea aceasta, sa va umple de bucurie si nadejde, pentru ca suntem incredintati din nou, si in aceasta zi, ca viata, in Iisus Hristos, este mai tare decat moartea.
HRISTOS A INVIAT !
Al dumneavoastra, doritor de tot binele si rugator catre Dumnezeu,

† Mitropolitul Iosif
Sfintele Pasti 2011, Paris

Articol preluat de pe
http://romaninuk.net/index.php?option=com_content&task=view&id=3985&Itemid=1

Hristos a Inviat!



Sarbatoarea Sfanta a Invierii Domnului sa reverse asupra voastra sanatate, belsug si bucurii, iar Lumina din Noaptea Sfanta sa va ridice sufletele spre noi trepte spirituale si sa va insoteasca pasii pe drumul vietii.

Hristos a inviat!

Ionela Flood

Te-ai coborat -muzica si versurile Corneliu Pavel
http://www.youtube.com/watch?v=PaLM5ZduH0k


Sf Treime-Icoana realizata de catre Aurelia Chiriac Carabinieru -Atelierul de iconografie al Societatii Romanca



Dar


Durerea striga in nestire
caci Adevarul s-a luat la harta
cu Omenirea dusa in ispita
pe-ntunecatele carari.

Caci ne-au cazut si pleoapele si gandul
Cand plansului-i venise randul
S-adune povara stransa pe comori
S-o curga in sirurile de cocori.


Cati ingeri s-au nascut pe cale
De nu ajunsera nici aripi, nici ninsoare
sa stinga flacara aprinsa cu Neindurare
de-atata Neputinta , Ura, Inselare?


De-atata plans si ganduri ferecate
De-al meu si-al tau si al Durerii
Pe marea de lacrimi adunate
Din cer ploua marunt si bland

Cu Pace si Mister.


Fragment din volumul Parfumul ingerilor de Ionela Flood, Ed Deliana, Bucuresti 2010




Sf Gheorghe-Icoana realizata de catre Aurelia Chiriac Carabinieru -Atelierul de iconografie al Societatii Romanca

Thursday, 24 February 2011

De Dragobete, cu drag tuturor!





Dar tu ai învãţat?

M-ai învãţat sã iubesc
Ninsorile şi corbii
Sã iubesc ura şi destinul
Cu aceeasi unitate de mãsurã

M-ai învãţat sã trãiesc
dezbrãcatã de hainele de duminica
sã iubesc goalã puşcã
arzând pe rugul cetãţii

M-ai învãţat sã iubesc
iubire fãrã de hotar şi
fãrã de habarul strãlucirii
ce se întoarce tot mai des în noi

M-ai învãţat sã iubesc intoleranţa
Şi puritatae cu aceeaşi inocenţã
Sã le topesc sub zâmbetul zãpezilor
Pânã când izvoare din stâncã vor zvâcni

M-ai învãţat sã iubesc întâmplarea
Şi aerul dintre cuvinte pânã când
Rãsãritul va scãlda cu luminã
Fiecare fereastrã şi fiecare zâmbet

M-ai învãţat sã ţes aducerile aminte
Şi sã le torc punţi peste
Apele repezi dintre inimi
Şi dintre uitãrile destinului


Mi-ai învãţat dorul sã colinde
printre casele înrobite de secunda de fiere
sã lase cetina sã zboare spiralã peste cer
cu ochii copiilor rãsãrind zâmbetele bunicilor.


M-ai învãţat sã picur dragoste
Paşilor desculţi printre morminte
M-ai învãţat sã iubesc istoria
Respirând între douã inchiziţii

M-ai invãţat parfumul florilor
Muzica sferelor iar zambetul stelelor
Sã-mi fie frate şi sorã drumurilor
Întortocheate de destin.

M-ai învãţat sã sãrut tãcerea pe gurã
Pãtimaş, sã o strâng cu aripile îngerilor
Pânã când rãcnetul cuvintelor
Va şuiera printre neputinţe strigând

Pace!

Dar tu ai învãţat?



3 ianuarie 2009
Cardiff

Fragment din volumul Parfumul ingerilor de Ionela Flood Ed Deliana, 2010, Bucuresti
Ilustratie de carte de Ioan Astalus .

Sunday, 20 February 2011

Călători prin cuvinte de Constantin Ciubotaru


Ilustratie de carte de Ioan Astalus


Ionela Flood
Doctorand în ASE, profesor, manager cultural. Locuieşte de 8 ani în Marea Britanie cu familia. Din 1998 este prezentă în reviste şi antologii literare. Obţine mai multe premii. Invitată la Circulo Poetico RefleXos din Madrid, unde a lansat primul ei volum de poezie, Ţărmurile iubirii, câştigător al premiului Grigore Vieru, 2009, decernat de Liga Culturală pentru unitatea românilor de pretutindeni. Volumul a fost tradus în limba spaniolă la Editura Niram Art din Madrid. (Ariadna Petri, Madrid.)

Al doilea volum de poezie este Parfumul îngerilor, Editura Deliana, Bucureşti, 2010.
“Poeţii sunt ca îngerii. Slujesc din lumea lor, inaccesibilă oamenilor, ca lumea omenească să se menţină în planul lui Dumnezeu, iar Ionela Flood este poet. Un poet care îşi păstreazî metaforele în cartuşiera inimii”. (Vasile Ursache).



Ilustratie de carte de Adina Romanescu

Călători prin cuvinte

Prefata de Constantin Ciubotaru la volumul de poezie Parfumul Ingerilor de Ionela Flood

O carte este o izbândă a omului asupra cuvintelor şi a timpului care ni s-a dat, pe care adeseori nu ştim să-l drămăluim…
Cartea de poezie este altceva! Ea este în primul rând victoria sensibilităţii, a visurilor frumoase asupra pragmatismului cotidian, asupra banalului şi vulgarităţii care ameninţă să domine contemporaneitatea.
Poetul face un lucru formidabil: El extrage din cuvintele pe care noi le utilizăm, şi le tocim, pe acelea care prin conotaţie şi armonie ne încântă, ne emoţionează, trezeşte ceea ce vechii greci numeau cathatsisul!

S-a întrebat cineva câte săptămâni poţi simţi că trăieşti într-o clipă? Într-un gând, care-ţi revine seară de seară şi-ţi alungă somnul? Ce şi câte idei au ars în subtilul şi fantasticul laborator poetic când ai dat formă prin scris metaforei Mugurilor din scrum? Din aceşti muguri va germina însă holda de maci roşii, maci de suflet înconjuraţi de spinii dragostei, care picură din vârfurile lor ascuţite lacrimi de iubire…

Numai un poet poate cunoaşte o cale prin care să alunge dintre noi durerea şi nedreptatea printr-o stea! Rogu-te, Doamnă de Poezie să-i spui acelei Stele să facă un ocol şi pe la noi! Sau spune-ne măcar în ce Galaxie s-o căutăm!
Oare cine altcineva decât un vers inspirat ar putea să te înveţe să ţeşi punţi peste apele repezi dintre inimi şi uitarea destinului?
Versurile dumitale mi se par asemenea acelor cununi de premiere pe care le primeam în copilărie: flori proapete, verde crud, îndemn şi argument că posesorii acestora pot visa.

Citind versurile din Parfumul îngerilor am înţeles ceva şi anume că sufletele celor care iubesc frumosul realizat prin cuvinte sunt gemene!
Scriam, în celălalt mileniu, la vârsta încercărilor despre un volum de poezii (N.Labiş): ”Cu de toate m-ai alintat! Haine noi mi-ai cumpărat, De cuvinte-împărat…” După un sfert de veac altcineva, ajuns prin acele ciudate meandre ale vieţii pe malurile Atlanticului ţese haine din cuvinte. Tânărul de atunci ciufulea bănuţii de lână ai mieilor, matale, Domniţă, ciufuleşti iluziile…

Boala noastră naţională – de suflet – se numeşte dor! Călăii timpului n-au reuşit s-o “vindece”. Dorul nostru e nemuritor. Numai noi avem dor de casă, de masă, de strămoşi, un dor care doineşte lin de câteva mii de ani pe un plai mirific şi în bobul de grâu fiert la focul vetrei, în iernile carpatine.
Am fost ninşi de necazuri în zbuciumul istoriei, dar nu uitam că pentru noi, românii ninsoarea înseamnă Naşterea Domnului!

Colindul adus pe fiece fulg de nea, alife de suflet, ne vindecă mai ales de aleanul copilăriei. Colindul ne aduce-n minte părinţii care erau tineri, pe bunici, pe fraţii mai mari, pe atunci şi ei mici…
Dorul să colinde îndărăt, în copilărie, în zâmbetul bunicului pe care-l cunosc doar dintr-o fotografie.

Colind ţesut din fuiorul îngeresc, colind de mamă, căreia una dintre fete, în dumezeiasca naivitate-i cere şalul păstrat pentru înmormântare, iar cealaltă botinele cu care mergea doar la biserică, colind cu fraţi cinci, care nu mai voiam să mergem în opinci, unul i-a cerut cismele, altul cojocul, celălalt căciula…
Colind de stele, în care râde lacrima. Recunosc, am plâns prea mult, copil şi tânăr fiind… credeam că mi-a secat izvorul lacrimilor… Aşa ceva nu-i posibil… Colindul de mamă mi-a adus câteva mărgăritare umezi la colţul genelor, mulţumesc pentru ele, Doamnă Ionela Flood!
Un greier cu domiciliul flotant în viţa de vie de sub streaşina casei mele mi-a făcut aseară o vizită şi cântând în limba universală a celor care iubesc frumosul, mi-a şoptit că e dor de poezie, învaluindu-mă cu o broderie mai ciudată, cu parfum dulceag, cusută cu molinea de gânduri vopsită în zeamă de rădăcină de ciuboţica cucului şi de coajă de sânger, la care s-au pus trei boabe de sămânţă de mărgăritar, roşii, neapărat culese într-o noapte din ultima decadă din zodia Fecioarei.

Ionela , Vă doresc numai o sută de volume! Drum bun versurilor în lume!

Constantin. T. Ciubotaru
Membru al USR şi Societăţii Scritorilor din Bucovina
7 septembrie, 2010, Roşiorii de Vede



Articol preluat de la Revista Singur

http://www.revistasingur.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=3972:cltori-prin-cuvinte&catid=56:altele&Itemid=105

Parfumul cuvintelor, Ionela Flood, Editura Deliana, Buc.2010




Într-o lume în care totul pare că este pe cale de dispariţie, într-o lume în care zâmbetul nu se mai fabrică şi abia dacă mai găseşti câte unul răzleţ, rămas demult pe o faţă ce aparţine altei vieţi, într-o lume în care nu moartea vine spre noi, ci noi mergem spre moarte,, plătind regal o datorie de-a trăi/ şi o îndrăzneală de a muri’’, Ionela Flood ne propune o terapie intensivă.
O terapie pe termen lung, terapia prin iubire, prin dragoste- o legătură între efemer şi etern, între suprafaţă şi adânc, între pamânt si cer. Dragostea – un sentiment fără de care nu am fi nimic:,, Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.’’(corinteni 1.13, Biblie).
Aşadar, cu sufletul supraîncărcat de sentimente pure, poeta dăruie şi se dăruie timpului prin cuvânt, abordând în tematica sa lirică forma primordială de iubire- Iubirea pentru Dumnezeu, precum şi celelalte reflexe ale acestei iubiri: pasiunea dintre un şi ( vino.pag.37),iubirea pentru identitatea fiinţei- o temă care ne întoarce cu 90 de grade către rădăcinile naţiei(colind.pag 111,115, 119).
Cu toate că nu este străbătut de filonul mai mult sau mai complicat al ambiguităţilor, al complexităţilor lirice, volumul de versuri,, Parfumul Îngerilor’’- prin dozajul figurilor de stil, prin nuanţele afirmaţiilor, prin legăturile cu cititorul- incită la lectură şi la meditaţie.

Florin Isache, Roşiorii de Vede, România

Articol preluat online de la Revista Singur
http://www.revistasingur.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=3973:parfumul-cuvintelor-ionela-flood-editura-deliana-buc2010&catid=56:altele&Itemid=105

Sunday, 9 January 2011

Lansare de carte Parfumul Ingerilor de Ionela Flood


Parfumul Ingerilor de Ionela Flood a fost lansata la Gaudeamus Book Fair 2010 si la Congresul Spiritualitatii Romanesti de la Alba Iulia, 2010. Volumul de poezii beneficiaza de ilustratia de carte a artistilor Ioan Astalus, Adina Romanescu, Adela Ursache, Amy Lee si Petre Vlaic. Cei interesati sa achizitioneze acest volum de poezie pot trimite email la : ionela@talktalk.net








Noapte de vis

Am priponit uitarea
Intr-un colţ de cer
şi-am stat la cinã amândoi
înfãşuraţî în hainele-aşteptãrii
dansând prin roua deşteptãrii
cu-aşteptarea la desert
n-a fost o cale
sã te apleci prea înţelept

Te-am adunat din amintiri
ca sã te pot servi cu un kefir.
iar puiul perpelit in frigãrui
sã-ti rãscoleascã dulce-amãrui
privirile topite-n asfinţit
şi pofta pusã-n cuiul
nu stiu cui

O candelã-am lãsat aprinsã
pe prispa casei sãrutând zãvoiul
cararea lin si-a dibuit izvorul
in aşteptarea şoaptelor din noi.



Septembrie 2010
Bran




Vinovãţie


Noi,
Cei ce iubim
Şi îndrãznim

Te declarãm vinovat
Pentru curajul de
A iubi-iubire


Te condamnãm
pentru aceasta
cu veşnicia sãrutului
pe suflet!

De va-nflori vinovãţia
Pe creanga contemplãrii
Priveşte adânc în tine
şi ne spune
ce vezi
când ochii ridicãm
cu toţi spre cer?



7 dec 2005
Roma